Muzeul de Etnografie și Arta Populară
1200

Muzeul de Etnografie și Arta Populară

Muzeul de Etnografie si Arta Populară, mun. Tulcea

Str. 9 Mai, nr.2, Tulcea, Datare- 1989
Tel: 0240.516204

Fostul sediu al Băncii Naționale a României - Agenția Tulcea) este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea, constituind, împreună cu alte construcții, exemple valoroase ale arhitecturii de forme naționale. Construcția are la bază un proiect elaborat în 1924 și a fost ridicată în perioada interbelică (1924-1927), la finele epocii de manifestare a curentului național în arhitectura României. Edificiul poate fi considerat un exemplar reușit al arhitecturii moderne, edificat pe valorile arhitecturii tradiționale, ce a marcat prima parte a secolului al XX-lea.

Patrimoniul Muzeului de Etnografie și Arta Populară reflectă, prin diversitatea colecțiilor, un model cultural unic generat de conviețuirea etnică dintre români și celelalte populații. Cele aproximativ 8000 de piese alcătuiesc un fond etnografic inestimabil decodificabil în cadrul colecțiilor de artă populară și port popular, etnografie și foto-document. Colecția de ștergare a Muzeului de Etnografie și Arta Populară este alcătuită din 2385 piese ce aparțin diferitelor populații din această zonă. Prin funcția lor decorativă, ștergarele din Dobrogea se încadrează în tipul de ,,ștergare de perete. Același tip de ștergar (local "peșchir"), de formă dreptunghiulară, îl întâlnim la romani, bulgari, greci și ucraineni, dovadă a unui fenomen caracteristic zonei de conviețuire etnică.

În cadrul colecției de etnografie a Muzeului de Etnografie și Arta Populară, un număr de aproximativ 1663 de piese reprezintă instrumentarul folosit în practicarea ocupațiilor și meșteșugurilor tradiționale, acestea reflectând adaptarea locuitorilor din zonă la un habitat cu totul deosebit în raport cu alte ținuturi.

Un loc deosebit în cadrul patrimoniului etnografic îl ocupa colecția vaselor de metal (302 piese). Diversitatea colecției se datorează atât metalelor utilizate (aramă, fier, argint, plumb) cât și tehnicilor de confecționare și ornamentare (tăiere, perforare, ciocănire, laminare, lustruire, incizare, pilire, nituire, îndoire). Aceste piese au, de altfel, o răspândire care depășește arealul dobrogean, regăsindu-se în întreaga lume balcanică. În Dobrogea, le întâlnim deopotrivă în viața tradițională a românilor, aromânilor, bulgarilor, turcilor și tătarilor. Funcționale (utilizate în viața cotidiană, în ceremonialul unor obiceiuri) și estetice, vasele de metal fac dovada îmbinării perfecte între meșteșug și artă, dar și a contactului cultural între diferite civilizații.

Muzeul de Etnografie și Arta Populară deține o colecție de covoare (172 de piese) de o valoare documentară și artistică deosebită. Realizate la războiul de țesut, din lana, covoarele au amplificat, prin utilizarea lor, frumusețea interiorului tradițional. Colecția cuprinde covoare de diferite dimensiuni, de la cele înguste și lungi plasate pe perete (păretar) sau acoperind una din piesele de mobilier tradițional (lăicer) până la cele mari, de formă dreptunghiulară și care acoperă, în genere, un perete (polog, scoarță, covor). Compozițiile decorative se remarcă printr-o evoluție de la simplu la complex, de la repetiția și alternanta unui număr de vraste (dungi) la asocieri diverse ale motivelor geometrice, avimorfe și zoomorfe, florale sau antropomorfe. Denumirile motivelor sunt sugestive și reflectă legătura omului cu natura, preocupările lui cotidiene (aripile morii, unda apei, oul încondeiat, floarea pologului, vița de vie). Aromânii constituie populația autohtonă romanizata din sudul Peninsulei Balcanice, dăinuind până astăzi în numeroase localități din Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Serbia-Muntenegru.

Între cele două războaie mondiale, ca urmare a înțelegerii intervenite între statul român și celelalte state din sud-estul Europei, o parte din aromâni s-au strămutat în Dobrogea, la început în județele Durostor și Caliacra, care aparțin astăzi Bulgariei, de unde în 1940 s-au strămutat în județele Constantă și Tulcea. Prezența aromânilor în Dobrogea se releva, din perspectiva conservării tradițiilor, prin patrimoniul pe care îl deține Muzeul de Etnografie și Arta Populară: 670 de piese (țesături de uz casnic și decorative, port popular). Țesăturile groase, policrome, de lână său par de capră, dețineau ponderea în casa aromâneasca tradițională. Ansamblul decorativ al țesăturilor se distinge prin alăturarea unor suprafețe de o mare sobrietate (grena, negru) cu pete de culoare ce imprima o anume luminozitate (roșu, galben, violet, verde). Portul tradițional al aromânilor face parte din marea și diversificata categorie a costumului balcanic. Costumul aromânesc, atât în varianta lui masculină cât și în cea feminină, se compune din piese numeroase și diverse ("chiptare", "fustane", "canduse", "poi", "giumidane", "sarica", "cioariti", "parpodzi" etc). Portul tradițional aromânesc se evidențiază printr-un deosebit simț al valorilor plastice, de tip sculptural. Menționăm prezenta în compoziția costumului aromânesc a podoabelor care imprima o anume strălucire și care sunt confecționate dintr-un aliaj de argint. Podoabele sunt folosite cu precădere în costumul femeiesc ("tasul"- un fel de disc prins pe căciula de postav; "mardzeale" -margele, cingătoare cu paftale - "ploci", cercei - "minghiusi"). În portul bărbătesc întâlnim o singură podoabă și anume lanțul de prins briceagul ("chiusteca di custura"). În execuția pieselor de podoabă (aprox. 100 în colecția muzeului) se folosesc tehnici străvechi (filigranul, ciocănirea "au repoussé", gravarea, intarsia.)


WEB: http://www.icemtl.ro/etnografie_si_arta_populara.html
E-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.