Basilica – baza reconstituirii 3D
1200

Basilica Dinogetia

DINOGETIA (Garvăn, comuna Jijila, jud. Tulcea)

Localizarea basilicii

Ruinele fortificaţiei romane târzii de la Dinogetia se află pe un masiv stâncos înalt, situat pe malul Dunării, în zona de nord-vest a provinciei Scythia. Locul este cunoscut în perioada modernă şi sub numele de «Bisericuţa-Garvăn». Singura basilică intra muros cunoscută la Dinogetia se află în colţul de sud-vest al citadelei, în perimetrul sectorului C, între turnurile n° 1 şi n° 14 ale aidului de incintă. Zidul de vest al basilicii este parţial tangent la incintă.

Istoricul cercetărilor

Explorarea sistematică a sitului arheologic Dinogetia a fost încredinţată de către Academia Română, cu începere din anul 1949, Muzeului Naţional de Antichităţi, devenit ulterior Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti şi unei echipe conduse de Gh. Ştefan. Basilica a fost cercetată în campaniile 1951 şi 1952. Descoperirea sa a fost rapid semnalată publicului ştiinţific în cronica arheologică, în 1952 şi 1953. Mai multe studii referitoare la cetatea romană târzie şi bizantină de la Dinogetia au reluat, în chip rezumativ, datele referitoare la acest monument, fără a adăuga detalii semnificative în raport cu primele rapoarte de săpătură.

Arhitectură

01 Dinogetia basilica

Basilica era un edificiu cu trei nave, dotat cu absidă semicirculară, fără narthex.

Prima fază. Absida este vastă şi profundă, de formă semi-circulară, acoperită cu o calotă în fund de sac şi are o deschidere egală cu cea a navei centrale.

Naosul acoperit cel mai probabil cu o şarpantă era asimetric, de formă trapezoidală, subdivizat în trei nave prin intermediul a două rânduri de coloane care se sprijineau pe stylobate cu o grosime de 0,65-0,70 m. Din dubla colonadă a naosului subzistă pe teren o singură bază de coloană din calcar (dimensiuni: 0,65 × 0,55 m), situată la extremitatea vestică a stylobatului sud. Navele laterale erau extrem de stâmte, reducere a proporţiilor în lărgime care se face în favoarea navei centrale.

Circulaţia la nivelul edificiului creştin era asigurată de o singură uşă situată la extremitatea vestică a navei laterale nord.

Zidul perimetral vestic al basilicii este paralel şi se sprijină pe zidul de incintă al cetăţii. Extremitatea nordică a zidului prezintă o puternică deviere de traseu pe direcţie înspre est, dată fiind proximitatea cu incinta, vecinătate din care decurge necesitatea de a insera construcţia în limitele spaţiului disponibil.

În cursul celei de-a doua faze, absida a fost dublată la exterior de un zid cu cinci laturi, care determina practic un culoar anular, al căruii rol liturgic nu este asigurat. Acest culoar, care respectă de fapt traseul absidei, era subdivizat, la rândul său, în două spaţii distincte printr-un zid despărţitor situat aproximativ în axul longitudinal al absidei. Cele două săli care rezultau ca urmare a acestei compartimentări erau, cel mai probabil, accesibile din navele laterale şi nu din exterior.

Zidăriaera realizată din piatră fasonată şi nefasonată şi, pe alocuri, cărămidă, totul legat cu mortar, dar fără a putea defini o tehnică de zidarie in opus mixtum.

La momentul descoperirii, zidurile basilicii erau vizibile cu greu în elevaţie. Diverse tronsoane de zid se păstrează pe înălţimi variabile, care nu depăşesc însă 0,50 m (patru până la şase asize în locurile unde zidurile sunt cel mai bine păstrate). În fotografiile aeriene mai recente, basilica poate fi cu greu văzută pe teren, ruinele sale fiind astăzi acoperite.

Dimensiuni: 16,00 × 9,70 m (interioare, fără grosimea zidurilor) ; nava centrală, lăţime: 4,80 m (interioară, fără grosimea zidurilor) ; navele laterale, lăţime : 1,80 m (interioare, fără grosimea zidurilor) ; stylobate, grosime: 0,65-0,70 m; zidurile perimetrale ale basilicii grosime: 0,70/0,80 m.

Orientare monument: est-vest, cu o deviaţie a axului longitudinal spre nord.

Decor
În darimatura din interiorul absidei au fost puse în evidenţă urme/resturi ale unei decoraţii murale al fresco (fragmente de tencuială pictată cu roşu, brun şi bleu).

Din elementele de sculptură arhitecturala se pastreaza doua fusuri de coloană fragmentare si un capitel ionic cu volute fragmentar. Un capitel corintian datat în secolele II-III a fost reutilizat ca piatră de contrucţie în structura zidăriei, la colţul nord-estic al basilicii.

Pavimetul fazei II era aşezat pe un pat de poză (cu o grosime de 0,20 m) realizat din nisip. El suprapunea pavimentul fazei I, realizat la rândul său din cărămidă. Pavimentul basilicii acrediteaza ideea existenţei celor două faze de construcţie ale monumentului: în ambele faze pavimentul era realizat din cărămidă. Pe teren, fragmente din pavimentul fazei II se păstrează în capătul de vest al basilicii, în zona corespunzătoare intrării. Covorul de cărămidă era organizat cu o bordura simplă de-a lungul zidurilor perimetrale, bordura care închidea o zonă centrală în care cărămizile erau dispuse în linii oblice. Una dintre cărămizile pavimentare purta o inscripţie latină ţtampilată pe o latură (inscripţia va fi descrisă mai jos).

Inscripţii

Cărămidă ştampilată identificată în pavajul basilicii. Inscripţia este dispusă pe trei rânduri. Textul depe rândul doi era însoţit de o cruce cu braţe cu extremităţi lărgite.

ALTINA
+ PIUS INPERATOR ANASTASIUS +
ALTINA

Cronologie

Cronologia basilicii este stabilită cu un anumit grad de certitudine graţie descoperirii în pavimentul fazei târzii a unei cărămizi ştampilate cu numele împăratului Anastasius I (491-518). Această descoperire atestă refacerea edificiului la sfârşitul secolului V, în timpul domniei acestui împărat. Echipa de cercetare a admis pe baza acestui element că basilica ar fi putut fi construită cîndva în intervalul secolelor IV-V (datare acreditată şi de tipologia monumentului), iar reparaţia sa (prin adăugarea culoarului anex în spatele absidei) ar fi putut fi avea loc în vremea lui Iustinian.

Situl basilicii va continua să fie folosit în epocă bizantină, când peste ruinele monumentului creştin se instalează un orizont de locuire profană (bordeie databile din perioada secolelor X-XII)

Bibliographie

Şantierul Garvăn (Dinogetia), SCIV 3, 1952, p. 390-394, fig. 2, 4, 27-28 ; Şantierul Garvăn-Dinogetia. Stratul romano-bizantin, SCIV 4, 1-2, 1953, p. 255-258 ; Gh. Ştefan-I. Barnea-M. Comşa-E. Comşa, Dinogetia. Aşezarea feudală timpurie de la Bisericuţa-Garvăn, [Biblioteca de Arheologie 13], Bucureşti, 1967, p. 19, fig. 5 ; I. Barnea, Roman-byzantine Basilicae discovered in Dobrogea between 1948-1958, Dacia 2, 1958, p. 337-339, fig. 7-8 ; Idem, Dinogetia2, Bucureşti, 1969, p. 17-19, fig. 6, 15-16 ; Idem, MPR, p. 154-156, fig. 53, 1 ; Idem, Christian Art 1, p. 152, pl. 58 ; Idem, Dinogetia-ville byzantine du Bas-Danube, Byzantina 10, 1980, p. 250-251, pl. 9 ; N. Duval, L’archéologie chrétienne en Roumanie. A propos de deux livres récents de I. Barnea, RA 2, 1980, p. 331.