Despre Proiect pilot
1200

Proiect pilot

Dinogetia 3d

În cadrul programului EXTENSION OF THE DANUBE LIMES - UNESCO WORLD HERITAGE IN THE LOWER DANUBE (SEE/D/0307/4.3/x) derulat de INP, Cetatea de la Dinogetia, comuna Jijila, jud. Tulcea, România, a făcut obiectul unei cercetări suplimentare care a vizat întocmirea documentaţiei necesare pentru extinderea limesului danubian pe listei tentativă UNESCO şi analiza comparativă cu alte situri din Dobrogea.

Cetatea antică de la Dinogetia este un sit arheologic complex, pluristratificat, în a cărui arie au fost identificate în urma cercetărilor arheologice de teren efectuate în cursul secolului XX o aşezare getică preromană, un castru roman din sec. 2 (bine documentat epigrafic); o citadelă romană târzie (sf. sec. 3 - începutul sec. 7) şi cetatea medio-bizantină (datând din sec. 10-12). Situl s-a bucurat în epoca romană şi în perioadele istorice următoare de o importanţă strategică şi comercială deosebită, dată fiind amplasarea sa pe malul drept, al Dunării, în dreptul fortificaţiei de la Galaţi-Barboşi. Aici şi-au avut sediul în perioada romană detaşamente ale mai multor unităţi militare: legio V Macedonica, legio I Italica, cohors I Mattiacorum, cohors I Cilicum, precum şi o staţie a flotei (classis Flavia Moesica). Situl este localizat la 5 km NV de satul Gărvan şi 1 km E de DN Galaţi-Tulcea (DN 22).

Cetatea Dinogetia oferea în cadrul proiectului UNESCO amintit mai sus multiple posibilităţi de abordare ştiinţifică şi de valorificare în scop turistic a potenţialului său istoric. A fost avută în vedere, în mod prioritar, citadela romană târzie şi reconstrucţia 3D a mai multor obiective arheologice identificate în cursul cercetărilor de teren, cum ar fi:

1. incinta trapezoidală, cu zid gros de 2.50 m, 14 turnuri (în formă de potcoavă şi evantai);
2. poartă monumentală la E şi două porţi secundare la N, V (ultimele dezafectate în secolul VI p.Chr.);
3. străzi;
4. un ansamblu de locuit - domus ;
5. principia romană-târzie;
6. basilica din secolele V-VI (situată la Vest de poarta principală, în spaţiul dintre turnurile nr. 1 şi 2, suferă o serie de modificări arhitecturale în vremea împăraţilor Anastasius şi Justinian, aşa cum dovedeşte materialul tegular identificat în cursul cercetărilor arheologice);
7. terme de sec. 3-4 cercetate şi conservate, aflate la 100 m S de cetate. Necropolele de epocă romană, romană târzie şi romano-bizantină, medio-bizantină în zona protejată (parţial) şi la V, SV de cetate deşi identificate pe teren, nu au făcut obiectul reconstrucţiei 3D.

Reconstrucţia tridimensională a cetaţii de la Dinogetia a presupus documentarea cu privire la obiectivele de reconstituit. Pentru realizarea unei documentaţii animate video de cea mai mare acurateţe şi sub raport ştiinţific, s-a pornit de la principalele publicaţii arheologice disponibile şi pe baza analogiilor cu situri mai bine cunoscute şi cercetate - pentru reconstituirea cât mai fidelă a zidului de incintă roman târziu şi a celor 14 turnuri care ritmează incinta construită în zidărie mixtă (piatră fasonată legată cu mortar şi asize intercalate din cărămidă); a porţii de Est (flancată de două turnuri potcoavă şi dublată la interior de o structură de plan rectangular); a basilicii paleocreştine aflată în vecinătatea incintei (detalii planimetrice şi de arhitectură a monumentului, reconstituit pe baza planului la sol); a clădirii praetoriului aflat în centrul cetăţii romano-bizantine (detalii planimetrice, zidării, compartimentare interioară); a clădirii denumite domus, aflată în vecinătatea zidului de incintă, în dreptul turnurilor 6 şi 7; a clădirii termelor extra murane, aflate la aproximativ o sută de metri de cetate, spre Est.

Într-o fază ulterioară a realizării produselor proiectului a fost realizat filmul de prezentare 3D - mp4, în faza premergătoare randării imaginilor şi ulterior, cu corecturile de rigoare pe care le-au impus reconstrucţiile tridimensionale realizate de terţi.
O atenţie specială a fost acordată respectării realităţii din teren şi a detaliilor tehnice referitoare la înalţimea zidul de incintă, la realizarea sistemelor de acoperire în general, restituirii cât mai exacte a spaţiilor de acces în aria incintei, a aspectului porţii de Est şi al turnurilor sale, basilicii paleocreştine cu toate elementele sale interioare, clădirii termelor cu elementele sale constitutive (două praefurnia, săli dotate cu hypocaust şi bazine de apă, sistemului de acoperire al absidelor semihexagonale care ornează sălile calde ale termelor), dat fiind caracterul complex şi monumental al acestor construcţii.

Nu în ultimul rând, s-a acordat atenţie remodelării tridimensionale a reliefului zonei unde se înalţă cetatea Dinogetia şi unor elemente de decoraţie interioară a clădirilor comandamentului şi a complexului cunoscut sub numele de domus, pentru care informaţiile arheologice nu erau foarte cuprinzătoare.