Halmyris
1200

Halmyris (sat/com. Murighiol, jud. Tulcea)

HALMYRIS (Murighiol, jud. Tulcea)

Ultima cetate romană de pe limesul danubian (în extremitatea de NE a Moesiei Inferior şi apoi a Scythiei), este plasată la gurile celui mai sudic braţ al Dunării, având un rol economic şi militar evident.

Fortificaţia romană are dimensiunile de 210 x 180 m (suprafaţa 2.5 ha).

Situl are o cronologie complexă:aşezare pre-romană (secolele VI-I a.Chr.); aşezare civilă secolul I p.Chr.; castru de pământ din secolul I p.Chr. (Vespasian); castru de piatră din secolele II-III, nivel de locuire din perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al III-lea şi secolul VII p. Chr.

Cetatea Halmyris a funcţionat până în perioada romano-bizantină, suferind de-a lungul timpului mai multe refaceri (modificarea planului patrulater într-unul aproape triunghiular).

Obiective arheologice majore:

- Incinta cu o grosime de 2.5 m, turnuri în formă de potcoavă şi evantai;

- Basilica episcopală;

- Poarta de N şi poarta de V;

- Ansamblul terme I lângă poarta de N, turnurile 2, 12, cât şi barăcile de pe latura de V;

- În zona de la intersecţia cardo şi decumanus se află Domus 1 (principia).
Aşezarea civilă extinsă se dezvoltă spre V faţă de cetate, pe dealurile învecinate, probabil înconjurată de şanţ şi val în epoca tetrarhică.

În anul 2002 a avut loc o descoperire de excepţie, a fost identificată basilica episcopală (situată la Vest de cardomaximus), dotată cu criptă martirică şi resturile martirice in situ (a. 290 p.Chr.), provenite de la martirii creştini Epictetus şi Astion martirizaţi la Almyridensium civitas. La Sud de basilică se găseşte un edificiu de mari dimensiuni denumit Domus 2, fiind probabil un ediciu public.

Situl este accesibil prin drum comunal, situat la 2 km SE de sat şi 200 m N de şoseaua Murighiol - Dunavăţul de Sus, 1.5 km de braţul Sf. Gheorghe. Acces la DJ 222 C.

Foto ilustrație Halmyris: ICEM tulcea

Halmyris ilustrație

Halmyris arhiva INP