Limesul în România
1200

România

limes
RO

Limesul dunărean din România are o lungime de 1075 km şi este prevăzut cu fortificaţii de-a lungul său precum Drobeta, Sucidava, Hinova, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogeţia ş. a. Unele dintre acestea (Capidava, Dinogetia, Halmyris) se păstrează în condiţii remarcabile, fiind ansambluri monumentale cu volum şi de mare importanţă pentru perioada romană şi bizantină.

Frontiera romană pe Dunăre a fost fortificată în mai multe etape. După ce împăratul Claudius (46 d.Chr.) a cucerit regatul tracic, a organizat Thracia ca provincie romană; în aceeaşi vreme se producea şi anexarea teritoriului oriental al Moesiei, până la Dunăre şi Marea Neagră. Primele trupe sunt instalate în garnizoanele dunărene din colţul de NE al Moesiei abia în timpul domniei împăratului Vespasian (după 69 d.Chr.). Definitivarea sistemului defensiv în aceste teritorii, aparţinând după 86 p.Chr. provinciei Moesia Inferior, se va petrece abia în vremea lui Traian, în preajma războiaielor daco-romane (101-102, 105-106).

În această perioadă este documentat epigrafic şi arheologic un amplu program constructiv, însemnând ridicarea de castra şi castella, burgi şi turres pentru trupele aflate în garnizoane dispuse sistematic pe frontiera dunăreană.

După încheierea războiului dacic, împăratul aduce chiar şi o legiune - legio V Macedonica- căreia îi fixează drept garnizoană castrul dunărean de la Troesmis (până la 168-169 p.Chr.).

Până la sfârşitul stăpânirii romane la Dunărea de Jos, la începutul sec. 7 p.Chr., sub atacurile slavilor, această frontieră (mărginind de la sfârşitul sec. 3 noua provincie Scythia) va fi asigurată în permanenţă cu trupe, controlată cu ajutorul flotei dunărene şi întârită prin ridicarea sau repararea de fortificaţii.